Publicitate
Pe 6 martie, 2014, sotul meu a pierdut lupta cu depresia si s-a sinucis. Ne-a abandonat pe toti, lasandu-ne sa ne gandim de ce a luat aceasta decizie. Dupa ce a murit, ma trezeam in fiecare zi cu o durere, ca si cum as avea un cutit infipt in inima. Stiam ca mai am multe de oferit in viata, daca reuseam sa trec peste acest necaz, asa ca am inceput sa cred in sperante.
Cateva lucruri simple au reprezentat cheia schimbarii mele. Am hotarat sa vorbesc despre ele, deoarece sunt sigura ca exista oameni care trec in acest moment prin experiente similare.
1. Scapati de rusine cat mai repede
Cea mai buna decizie pe care puteam sa o iau a fost aceea de a nu lasa rusinea, datorata mortii sotului meu, sa puna stapanire asupra mea. Singura greseala a sotului meu a fost aceea de a nu accepta ajutorul celor din jur, in momentul in care s-a imbolnavit. Poate ca sotul meu s-a lasat acaparat de rusine, iar acesta a fost unul din factorii care au condus la sinucidere.
Ori de cate ori rusinea incepea sa ma acapareze in acele zile, o eliminam, inlocuind-o cu compasiunea si speranta ca totul va fi din nou bine.
Sotul meu si-a ales propria iesire din viata, eu am hotarat sa o aleg pe cea opusa lui.
2. Optati intotdeauna pentru viata.
In acest moment, valorific in mod diferit viata, spre deosebire de cum o percepeam inainte de aceasta tragedie. Eu pot spune ca am hotarat „sa traiesc defensiv”. Cum se manifesta? Imi anulez programarile si intalnirile, daca simt ca pur si simplu nu le pot face fata, nu ma implic in convesatii care ar putea duce la contraziceri gratuite si incerc sa imi gasesc momente in care stau cat mai departe de tehnologie.
Ce am invatat din aceasta pierdere? Faptul ca sunt aici, acum si ca nu stiu daca mai exista maine, deoarece ziua de maine nu este niciodata sigura. De la moartea sotului meu, fiecare zi, ora sau moment petrecut reprezinta o bucurie, deoarece vad ceva bun in orice. Apreciez chiar si simplele placeri: o felie de paine prajita, un pahar dragut, timpul petrecut cu cei dragi, rasaritul sau chiar si frigul. Toate astea ne fac sa vedem ce conteaza cu adevarat.
3. Cautati rezolvarea in natura.
Imediat dupa ce Z a murit, ne-am mutat in casa unei prietene, dintro zona foarte linistita, pe marginea unui golfulet. De multe ori, atunci cand sufeream foarte tare, priveam pe geam si urmaream cum o pluta mica se balansa dintr-o parte in alta. Erau zile in care soarele se reflecta atat de frumos in mare si altele in care credeam ca furtuna va desprinde acea pluta mica, insa fara sa-mi dau seama, toate astea m-au vindecat. Natura ne vindeca.
Daca tineam prea tare de povestea mea, ajungeam sa uit ca mai pot trai.
Observarea naturii, poate fi acelasi lucru cu admirarea unui tablou in miscare, unul prea frumos ca sa poata fi reprodus. In natura, imi gasesc intotdeauna echilibrul interior, gandurile ies la suprafata si nu ma mai simt prizoniera unei agende. Eu ii cer intotdeauna sfaturi naturii, pentru a-mi limpezi gandurile si a-mi deschide inima.
4. Cultivati-va sentimentele.
Pentru mine a fost intotdeauna important sa-mi fac copiii sa inteleaga faptul ca exprimarea sentimentelor reprezinta ceva uman si sanatos. Le dau mereu exemple din natura: avem zile in care este doar soare pe cerul vietii noastre si zile in care ploua, insa este bine sa ne bucuram in ambele situatii deoarece nu am sti niciodata sa apreciem soarele daca nu ne-ar uda ploaia.
5. Rescrieti povestea prin schimbare.
Faptul ca am supravietuit tragediei mele si am fost increzatoare in viitor, m-a ajutat sa pot rescrie un nou capitol al vietii. Acum pot fi capabila sa incorporez in noul meu capitol orice schimbare. Mi-am rescris povestea, pastrand un capitol si pentru tragedia mea, va avea mereu un loc aparte in cartea vietii mele.
Dupa ce Z a murit, am incetat sa mai am asteptari, in ceea ce priveste relatiile. Asteptarile sunt reteta perfecta pentru resentimente si esec. Ne fac sa credem ca am fost tradati si inselati in dorinte. Este mult mai frumos sa fim surprinsi de lucrurile pozitive din viata!
6. Transpirati muncind.
Activitatea fizica a reprezentat punctul critic, in ceea ce priveste echilibrul sanatatii mele mentale. Imi pot schimba radical starea de spirit, atunci cand fac sport. Inainte credeam ca trebuie sa fac cat mai multe exercitii pentru a fi in forma, insa dupa ce Z a murit, am realizat faptul ca in timp ce faci sport, trebuie sa te concentrezi foarte mult si sa meditezi la faptul ca fericirea trebuie sa ia locul problemelor. In zilele in care imi este putin lene sau sunt foarte ocupata, nu transpir prea mult in sala de sport, insa in zilele mele bune pot spune ca scot untul din mine. Un program bine lucrat, face ca mintea, sufletul si corpul sa fie in echilibru.
7. Fiti productivi.
Faptul ca reusesc sa trec peste obstacolele vietii, ma face sa ma simt mai implinita decat bunurile financiare. Ne formam caracterul in functie de pasiuni, de adevaratele noastre interese, prin loialitate si disciplina. Este foarte important sa fim suficient de curajosi incat sa nu lasam perfectionalismul sau frica de mediocritate sa ne infranga dorinta de a incerca cu mai multa perseverenta.
Trebuie sa vedem partea buna a suferintei noastre, pentru a merge mai departe intr-un mod pozitiv. Nu ne vom vindeca niciodata daca ne izolam. Doar folosindu-ne de pasiune si talent putem deschide usi nebanuite, care duc la capitolele viitoare ale vietii noastre.
Publicitate
loading...
No comments:
Post a Comment