Theme Layout

Boxed or Wide or Framed

Theme Translation

Display Featured Slider

Featured Slider Styles

Display Grid Slider

Grid Slider Styles

Display Trending Posts

Display Author Bio

Display Instagram Footer

Dark or Light Style

Un barbat care a decedat intr-un azil a lasat in urma cateva randuri care au facut-o pe asistenta sa planga...


Batranii din azile asteapta cu nerabdare vizite sau macar un telefon de la familie, insa de cele mai multe ori sunt dezamagiti. Atunci cand acest batran a murit iar camera lui este curatata, asistentele gasesc ceva care le impresioneaza pana la lacrimi...

Pe langa lucrurile adunate in intreaga sa viata, au gasit si acest poem:

La ce te gandesti, cand te uiti la mine?
Un batran nu prea-ntelept,
La ce te gandesti, cand te uiti la mine?
Un batran nu prea-ntelept,
Nesigur si cu privire indepartata?
Isi arunca mancarea si nu da niciun raspuns.
Atunci cand spui cu voce tare, „imi doresc sa te fi constrans!”
Nici macar nu observa lucrurile pe care le faci.
Isi pierde mereu o soseta sau un pantof
Si lupta pentru a mai traii o zi,
Viata i se rezuma la baie si masa?
La asta te gandesti? Asta vezi?
Deschide ochii, infirmiera, nu te uiti la mine.
Daca ai face-o ti-as spune cine sunt
Stau aici nemiscat si fac lucrurile atunci cand tu le doresti.
Mananc cand imi dai tu si vorbesc cand vrei tu
Asta ma face un copil de 10 ani, crescut de parinti,
Frati si surori care se iubesc reciproc.
Un adolescent de 16 ani care vrea sa evadeze.
Viseaza ca in curand isi va gasi perechea.
Voi fi ginere in curand
Si voi respecta juramintele facute.
La 25 de ani deja am si eu copii,
Ei au nevoie de mine sa-i ghidez si sa le asigur un camin cald.
Iata-ma si la 30 de ani, copiii incep sa creasca
Si suntem legati unii de altii pana la ultima suflare.
La 40 de ani, copiii deja au crescut si au plecat,
Insa nevasta mea este inca langa mine.
La 50 de ani ma bucur din nou de copiii ce se joaca in jurul meu,
Sotia mea si cu mine ne simtim tineri inca o data.
Incep sa ma prinda zile negre din urma caci sotia mea moare.
Privesc catre viitor si simt fiorii mortii.
Imi privesc copiii cum au si ei copii la randul lor
Si ma gandesc la anii trecuti si la momentele frumoase petrecute impreuna.
Acum sunt batran iar natura este cruda,
Ma face sa ma simt neputincios.
Corpul se faramiteaza si vigoarea se indeparteaza,
Se transforma in piatra locul unde odata imi batea inima.
Insa in spatele acestei epave exista inca un tanar,
Caruia din cand in cand ii bate inima ponosita.
Imi amintesc bucuriile, imi amintesc tristetile,
Si incep sa traiesc si incep sa iubesc din nou si din nou.
Ma gandesc la anii care au zburat parca prea repede,
Insa invat sa accept ca nimic nu traieste la infinit.
Asa ca, oameni buni deschideti ochii pentru a vedea:
Ca nu sunt un batran morocanos,
Ci un tanar cu un trecut tumultos!

Impartasiti aceasta poezie cu toti cei pe care ii iubiti si nu uitati ca in inimile dumneavoastra nu sunteti niciodata batrani.

Cu drag,

Despre Autor:
Andrei este autor pentrusuflet.com - "Initial am fost sceptic cand mi s-a spus ca exista o alternativa. Insa am avut norocul sa am parte de foarte multa informatie, informatie pe care vreau sa v-o transmit prin articolele mele, si, care, sper sa va fie de folos.". Pe Andrei il puteti gasi si pe facebook.



loading...
loading...
Andrei Patrascu
0 Comments

You Might Also Like

No comments:

Post a Comment

[name=Pentru Suflet] [img=https://2.bp.blogspot.com/-1tmv5waszvE/WA393cnZfSI/AAAAAAAAHgs/ULe6DpYTBqYFutQP_BBP8LWtnc5NGuUrQCLcB/s1600/Untitled-1.png] [description=Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist. In lipsa unui acord scris din partea pentrusuflet.com, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil link-ul articolului.]

Follow @SunriseSunsetBlog