Theme Layout

Boxed or Wide or Framed

Theme Translation

Display Featured Slider

Featured Slider Styles

Display Grid Slider

Grid Slider Styles

Display Trending Posts

Display Author Bio

Display Instagram Footer

Dark or Light Style

De unde provine traditia pastrarii unui minut de reculegere


Un articol de Ileana Mladinoiu

Practicat in mai multe tari, minutul de reculegere este pastrat impreuna, in familie, in societate. Il vom repeta, de cate ori se va impune, de obicei la implinirea unor ani, in memoria persoanelor disparute, victime ale unor catastrofe majore sau ale unui accident.

In realitate, minutul de reculegere a fost instituit ca o rugaciune comuna (nu pot sa fac mai mult pentru voi/tine), ca un gest religios ce uneste oameni cu convingeri diferite, inclusiv ateiste. De aceea a si fost denumit “rugaciunea seculara” sau “rugaciunea laica”.

Am tinut sa stiu de unde se trage traditia acestui timp de aducere aminte, care poate varia, de la o tara la alta, in general vorbindu-se doar de un minut. N-am putea spune ca este o inventie in adevaratul sens al cuvantului, ci pur si simplu de un ritual de omagiu.

Se spune ca gestul a fost facut pentru prima data, pe 11 noiembrie 1919, in vederea pastrarii unui moment de reculegere cu ocazia primei aniversari a Armistitiului (sfarsitul Primul Razboi Mondial) incheiat in anul 1918. S-a dorit un tribut adus celor care au pierit in conflagratie.

In tarile direct implicate, semnarea Armistitiului a fost sarbatorita sub forma de strigate, zgomote, dansuri pe strazi, scene oarecum socante pentru un anume Edward George Honey (jurnalist australian si fost combatant in armata britanica).

Cu ororile traite inca proaspete in memorie, Honey a considerat ca sfarsitul razboiului trebuie marcat printr-o forma exprimand durerea grava.

Astfel, in mai 1919, intr-o scrisoare deschisa aparuta in publicatia “London Evening News”, Honey sugereaza ca fiecare aniversare a pactului sa fie marcata intr-un mod solemn, mai exact prin sustinerea a 5 minute de reculegere.

Politicieni din mai multe tari au considerat ca acest rastimp este prea lung. In consecinta, fiecare tara si-a adoptat propria traditie cu privire la pastrarea momentului de reculegere. In tarile anglofone, de exemplu, se practica doua minute, unul pentru decedati, celalalt pentru supravietuitori.

Concluzionand, la originea protocolului- ca sa utilizam limbajul diplomatic- se afla propunerea lui Edward George Honey. 

Specialistii il vad ca pe un moment foarte important, ca o unitate de masura a amplorii unor evenimente, menit a determina crearea unui sentiment de unitate, respect si aducere aminte, fie el doar pentru un minut.

Mai mult, acest simbolic fapt incurajeaza copiii sa inteleaga semnificatia trecutului in clipele lui majore, sa-l adopte si, in timp, sa faca acelasi lucru.



loading...
loading...
Andrei Patrascu
0 Comments

You Might Also Like

No comments:

Post a Comment

[name=Pentru Suflet] [img=https://2.bp.blogspot.com/-1tmv5waszvE/WA393cnZfSI/AAAAAAAAHgs/ULe6DpYTBqYFutQP_BBP8LWtnc5NGuUrQCLcB/s1600/Untitled-1.png] [description=Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist. In lipsa unui acord scris din partea pentrusuflet.com, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil link-ul articolului.]

Follow @SunriseSunsetBlog