Pe ce criterii se alegeau doicile in trecut

Publicitate

Rasfoind zilele trecute o carte foarte veche, insa extrem de interesanta, mi-am aruncat privirea asupra unui capitol in care se prezenta modul in care trebuie aleasa o doica buna.

Inainte de a incepe sa cititi articolul de mai jos, luati in calcul faptul ca exprimarea este una arhaica si extrem de diferita fata de articolele cu care suntem obisnuiti in zilele noastre.

Mie una mi s-a parut extrem de interesant si suna cam asa:

„Este cu mult mai bine ca copilul sa fie alaptat de mama sau in caz de neputinta de o doica, decat sa fie hranit cu biberonul. Aci ne vom ocupa numai de doica, aratand insusirile ce trebuie sa le aiba ca sa fie buna.

Alegerea unei doici trebuie facuta cu mare bagare de seama si numai dupa un examen minutios facut de un doctor, atat femeii cat si copilului sau, care va examina si compozitiunea chimica si caracteristicile microscopice ale laptelui. Inainte de toate este de preferat o femeie de la tara si numai in caz de mare trebuinta sa va lua o doica din oras. O doica trebuie sa aiba etatea de 20-30 de ani, sa mai fi avut un copil sau doi, caci in acest caz ea stie sa ingrijeasca mai bine copilul avand deja o practica.

Varsta laptelui ei trebuie sa fie pe cat sa poate apropiata de a copilului pe care are sa-l alapteze, iar diferenta sa nu fie mai mare de 6 luni. Sa va cauta o doica de constitutie tare, cu infatisare sanatoasa si placuta, sa nu fie nici prea grasa, nici prea slaba. Copilul doicii trebuie sa fie sanatos, bine dezvoltat si in raport cu varsta lui.

Doica trebuie sa fie bine hranita, sa sa poarte cat sa poate de curata si sa aiba vorba dulce.”

Cum vi s-a parut acest articol? Avem in fata o Limba Romana mult schimbata, iar adevarurile pe care le transmite au fost uitate odata cu invechirea ei.

Cu drag,

Alexandra Ungureanu

Publicitate