Publicitate
A intalnit-o la o petrecere. Era minunata. Era asa de extraordinara incat multi barbati o curtau. El era… normal, un barbat simplu care nu atragea atentia.
La sfarsitul petrecerii, el si-a facut curaj si a invitat-o la o cafea. Ea a fost tare surprinsa, dar fiind politicoasa, a acceptat.
Brusc, el a chemat chelnerul si i-a spus: “Poti sa-mi aduci putina sare? As vrea sa o pun in cafea.” Toata lumea din cafenea a intors capul catre barbatul care a cerut sare pentru cafea. Ce ciudat!
Chelnerul s-a intors cu sarea. El si-a pus tacticos sarea in cafea in timp ce obrajii i se inrosisera.
Ea a indraznit sa-l intrebe: “Ce-i cu hobby-ul asta ciudat?”. El a lasat ceasca jos si i-a spus: “In copilarie, locuiam langa mare. Imi placea sa ma joc in apa, sa-I simt gustul sarat. Acum, de fiecare data cand beau cafea cu sare ma gandesc la copilaria mea, la orasul in care m-am nascut, la parintii mei.” Ultimele cuvinte i-au adus lacrimi in ochi.
Ea a fost impresionata de acest gest. Si-a spus ca numai un om bun ar putea sa simta dorul de casa, de parinti. Un barbat “de casa”. Ea si-a deschis apoi sufletul, i-a povestit si ea de copilaria ei, de orasul unde crescuse, de familia ei.
El s-a relaxat si au avut o discutie interesanta, o intalnire reusita. Au continuat sa se vada si in lunile viitoare. Ea a descoperit ca el este un barbat interesant, care intruneste toate calitatile pe care le cauta ea la barbatul ideal: era afectuos, cald, iubitor, inteligent. Ii simtea lipsa cand nu era langa ea. Totul a pornit de la cafeaua cu sare.
Ca orice poveste frumoasa de dragoste, printesa l-a luat in casatorie pe print si au trait fericiti pana la adanci batraneti. Si de fiecare data cand facea cafea printului ei, ii punea sare, exact asa cum stia ca ii place lui.
Dupa 40 de ani, el a plecat dintre cei vii si ea a gasit o scrisoare de la el. In scrisoare scria:
“Draga mea,
Te rog sa ma ierti! Iarta-ma! In viata mea, te-am mintit o singura data: in legatura cu cafeaua cu sare. Mai tii minte cand ne-am intalnit prima oara? Eram asa timid si agitat incat am cerut sare in loc de zahar. Nu am stiut cum sa-mi ascund greseala asa ca am mintit. Am simtit ca incepi sa te deschizi spre mine si am perpetuat in minciuna. Am incercat sa-ti spun adevarul de mai multe ori, dar mi-a fost frica. Dar, ti-am promis cand ne-am casatorit ca nu o sa te mint niciodata. Acum, pe patul de moarte, nu imi mai este frica. Nu-mi place cafeaua cu sare. Este oribila! Dar, am baut-o in fiecare zi. De nimic nu imi pare rau. Faptul ca te-am cunoscut, a fost cel mai bun lucru din viata mea. Daca as putea intoarce timpul inapoi as face totul la fel, as bea tot cafea cu sare, daca as sti ca te am alaturi”
Lacrimi au navalit pe obrajii ei. Ani mai tarziu, nepotii au intrebat-o “Ce gust are cafeaua cu sare?”. Ea a raspuns cu sinceritate: “E dulce!”
Sursa:unica.ro
Publicitate
loading...
No comments:
Post a Comment