Ce ne mai invata copilaria…

Publicitate

Ne mai amintim oare ce anume ne facea sa fim atat de fericiti, atunci cand eram copii? Oare de ce renuntam la acele trairi odata cu inaintarea in varsta ? Poate ca daca nu am uita de copiii din noi am ajunge sa avem o viata cu adevarat fericita.

1. Ce faceam atunci cand cadeam? Ne era oare frica sa ne mai jucam doar pentru ca am cazut in timp ce faceam asta? Asa este si in viata, de ce trebuie sa renuntam la visurile noastre doar pentru ca sunt atat de puternice incat ne doboara uneori? Eu una imi amintesc cu drag de cazaturile copilariei mele atunci cand imi privesc micile semne ramase in genunchi.

2. Copiii au intotdeauna incredere in cei din jurul lor, putem incerca sa nu ne schimbam parerea fata de toti oamenii din jur, doar pentru ca o parte din ei sunt acei copii care „ne furau jucariile”.

3. Va amintiti cand purtam masti? Da, doar la petreceri, asa ca este momentul sa fim noi si sa ne traim viata asa cum consideram, nu sa incercam sa parem ceea ce nu suntem.

4. Ce ne doream cu adevarat sa fim cand vom fi mari? Este posibil ca nevoile de atunci sa fie cele cu adevarat sincere, deoarece nu intervenisera factorii negativi care ne umbresc acum viata de zi cu zi.

5. Atunci ne era oare rusine sa cerem ajutorul cuiva, de ce acum ne-ar fi? Ce este rusinos in a recunoaste ca nu poti manageria singur, anumite situatii? De cine ne este de fapt rusine?

6. Nu ne prefaceam niciodata ca iubim sau placem pe cineva, nu inteleg de ce acum am face-o.

7. Singurul scop zilnic era acela de a rade si de a ne simti bine, asa ca este momentul sa ne intoarcem la vechile obiceiuri. De ce trebuie sa ne plangem mereu ca maine este luni, cand de fapt trebuie sa ne bucuram de fiecare zi si de fiecare moment petrecut cu oamenii dragi noua?

8. Nu ne comparam cu ceilalti copii si nici nu ne interesa ce haine poarta sau din ce familii vin, nu-i asa? Cred ca este important sa avem acelasi tip de relatii si cand suntem maturi, pentru a fi cu adevarat fericiti.

9. Imparteam cu cei din jur si asta ne facea fericiti. Imi amintesc de cate ori mancam pranzul cu copiii din fata blocului, pentru ca imi era greu sa ma despart de ei. Acum realizez ca era cea mai buna mancare din lume, doar pentru ca o imparteam cu multa dragoste.

10. Abia asteptam sa invatam ceva nou si nu ne era frica de asta, pentru ca eram convinsi ca puteam reusi. Cu aceeasi imagine trebuie sa ne incepem si la maturitate ziua deoarece nimic nu poate fi imposibil, desi asa pare la inceput.

Ce parere aveti, ne invata copilaria sa traim? Cum ne educa de fapt acei 7 ani de acasa? Trebuie doar sa nu uitam ca indiferent unde ne-ar duce viata, copilaria este acel mal la care ne intoarcem ori de cate ori ne este teama de viata matura.

Copilaria durează toata viata. Ea se intoarce mereu pentru a insufleti sectiuni mari ale vietii de adult. Poetii ne vor ajuta sa gasim copilaria vie din noi, aceasta lume permanenta, durabila, de neclintit -Gaston Bachelard

Cu drag,

Alexandra Ungureanu

Publicitate